Limbajul non-verbal i dezvoltarea stimei de sine a copiilor.

Prezentarea pe tema: "Limbajul non-verbal i dezvoltarea stimei de sine a copiilor."— Transcriere de prezentare:

1 Limbajul non-verbal i dezvoltarea stimei de sine a copiilor

2 Comunicarea non-verbală Comunicarea nonverbală implică semnale corpo-vizuale care oferă informaii despre persoana colocutorilor i modul de participare al acestora la actul interpersonal. Aceste semnale pot fi: statice (naturale, dobândite sau supraadăugate), cu referire expresă la infaiare (fizionomia, tipul morfologic, riduri, cicatrici, îmbracăminte, machiaj etc.), cinetice (postura generală a corpului, gestica, mimica, orientarea privirii ), senzitive (semnale olfactive, termice sau tactile). Non-verbalul realizează marcajul social i definirea contextului situaiei comunicative, oferind informaii generale despre rasă, varstă, sex, apartenena socio-culturală i socio-profesională, nivel de instrucie, stare de spirit, efectul unor mesaje primate etc. Poate fi atât voluntară, cât i involuntară. În cazul comunicării involuntare, informaia este transmisă de informaii spontane, incontiente; datorită acestora, oamenii se află într-o relaie reciprocă permanentă, indiferent de voina lor.

3 Contactul vizual Contactul vizual este, probabil, cel mai puternic indiciu non-verbal. Multe dintre aprecierile noastre inconştiente despre alte persoane se bazează pe durata i tipul contactului vizual pe care îl avem cu acesta. Contactul vizual este un indicator puternic al emoţiei. Cu cât durează mai mult contactul vizual cu cineva, cu atât tindem să ne simţim mai apropiaţi de această persoană.

4 Expresia facială Expresia facială - chipul şi ochii sunt părţile corpului care sunt remarcate cel mai frecvent. Muşchii feţei, la om, sunt mai numeroşi decât la orice alt animal, ceea ce ne arată cât de importantă este pentru fiinţele umane capacitatea unor mişcări subtile ale feţei. Osgood (1966) a constatat că există, în principiu, şapte grupuri principale de expresii faciale, deşi fiecare grup are multe variaţii. Acestea sunt: fericirea, surpriza, teama, tristeţea, furia, curiozitatea si dezgustul.

5 Gesturile Gesturile ca datul din cap afirmativ sunt cunoscute foarte bine, dar chiar şi acestea au un specific cultural. În unele societăţi, semnul din cap pentru “da” nu este deloc utilizat. Majoritatea gesturilor întrebuinţate sunt simboluri, înlocuind o anumită idee, aproape întotdeauna învăţate, şi variază de la o societate umană la alta.

6

7 Poziia Poziţia - felul în care stă in picioare sau jos poate fi un indicator foarte bun al stării în care se află o persoană. Felul în care sunt aşezate picioarele în poziţia aşezat: cu picioarele drepte (preferată de persoanele dominante), ca şi poziţia cifrei patru (dominanţă la bărbaţi şi disponibilitate sexuală la femei), tip pas (cu tălpile aşezate imediat sub genunchi) şi strânse (picioarele sunt băgate sub scaun), picioarele întinse, cu gleznele încrucişate – exprimă reticenţă etc.

8 Proximitatea Proximitatea - apropierea pe care ne-o permitem faţă de alte persoane este o altă formă de comunicare. Fiecare societate are propria sa idee de spaţiu personal, ca distanţă considerată comodă pentru o conversaţie sau pentru altă formă de interacţiune socială, iar membrii societăţii respective recunosc distanţele adecvate şi ţin cont de ele.

9 Îmbrăcămintea Îmbrăcămintea - o altă cale prin care se comunică este prin intermediul vestimentaţiei. De exemplu, uniforma poate semnala faptul că cineva are un anumits statut în societate. Dar şi alte forme de îmbrăcăminte pot comunica informaţii despre persoana care o poartă - de exemplu, o persoană care are o profesie de psiholog va avea tendinţa de a se îmbraca impecabil şi într-un anumit stil, pe când o persoană care efectuează o activitate fizică este puţin probabil să fie vazută într-un costum.

10 Limbajul non-verbal al copiilor Limbajul verbal constituie cea mai importantă veriga in procesul de cretere. Acesta se dezvoltă rapid între optsprezece luni i patru ani, dar când vine vorba despre interaciune i socializare, comunicarea non-verbală este încă predominantă. De cele mai multe ori, atunci cand copilul prezintă dificultăi în a interaciona cu copii de vârsta sa, poate chiar mai mici sau mai mari, aceasta se intampla din cauza unei probleme de comunicare non-verbală.

11 Ideea de a-i invaa pe copii un limbaj de comunicare prin semne, a fost inspirată de un expert pe numele de Joseph Garcia. Acesta a arătat cât de uor au invatat un limbaj de comunicare non-verbal (prin semne), copiii parinilor surdo-mui. Acetia au învăat să comunice cu părinii destul de uor folosind limbajul corporal i au reuit să-i exprime nevoile i dorinele mult mai uor decât copiii care nu cunosc această metodă de comunicare.

12 Muli părini se intreabă dacă utilizarea limbajului corporal (comunicarea prin semne), nu va afecta la un moment dat negativ limbajul vorbit al acestuia. Ultimele studii de specialitate au arătat contrarul i anume ca acest tip de comunicare îmbunătăete limbajul verbal i vocabularul. Învaarea comunicării non-verbale poate începe în momentul în care copilul începe să dorească să comunice cu cei din jur. Aceasta dorină apare începand cu vârsta de 9-10 luni, când copilul începe să devină mai sociabil, mai atent i mai comunicativ.

13 Rolul comunicării non-verbale Repetiţie – a spune şi a arăta în acelaşi timp cum anume se face un lucru. Substituire – a utiliza un simbol nonverbal în locul unuia verbal (gesturi emblemă) Accentuare – tonul vocii sau zâmbetul care însoţesc o frază pot accentua semnificaţia ei. Contrazicere – utilizarea unei expresii faciale contrară spuselor poate crea efecte comice, poate semnifica o glumă etc. Reglare – utilizarea gesturilor adaptoare reglează derularea interacţiunii dintre două persoane: interlocutorii se pot invita unul pe altul să ia cuvântul dintr-o privire, un gest făcut cu mâna sau cu capul. Completare – utilizarea limbajului nonverbal poate adăuga noi semnificaţii spuselor: zâmbetul sigur pe sine poate da mai multă greutate cuvintelor, interlocutorul considerând că eşti sigur pe ceea ce spui; încruntarea şi tonul răstit completează gravitatea unei ameninţări.

14 Definire Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui şi se referă la trăirea afectivă, emoţiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană. Rosenberg (1979) defineşte stima de sine ca o sinteză cognitivă şi afectivă complexă. El consideră că stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puţin bună a individului faţă de propria persoană. Baumeister (1998) defineşte stima de sine folosind termeni sinonimi ca: mândrie, egoism, aroganţă, narcisism, un fel de superioritate. După W. James (1998), stima de sine reprezintă rezultatul raportului dintre succesul unor acţiuni şi aspiraţiile individului cu privire la întreprinderea acelei acţiuni. Rosenberg (1979) face distincţia dintre stimă de sine ridicată (pozitivă) şi stimă de sine scăzută (negativă).

15 Stimă de sine scăzută ridicată vs. scăzută Persoanele cu stimă de sine ridicată: -interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare; -preferă independenţa; -îşi asumă responsabilităţi; -se implică în rezolvarea unor sarcini noi; -îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative; -sunt mândre de realizările lor. Persoanele cu stimă de sine scăzută: -sunt nemulţumite de persoana lor în general; -evită responsabilităţile şi sarcinile noi; -se simt lipsite de valoare; -refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor; -manifestă toleranţă scăzută la frustrare; -manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului; -îşi exprimă într-o manieră inadecvată emoţiile sau şi le neagă; -consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.

16 Consecine ale stimei de sine scăzute Relaţii nearmonioase în cadrul familiei Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă Probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate -Probleme de comportament – agresivitate -Scăderea performaţelor şcolare – eşec şcolar, abandon şcolar În adolescenţă pot apărea: -Creşterea riscului consumuli de acool, tutun, droguri -Implicarea în relaţii sexuale de risc -Imagine corporală negativă -Tulburări comportamentale - anorexie, bulimie -Suicid

17 Modalităţi de manifestare a imaginii de sine negative Evitare Agresivitate defensivă Compensare-minimizarea eecului; Motivaţie scăzută Rezistenţa (la schimbare)

18 Modalităi de cretere a stimei de sine a copiilor Armonizarea relaiilor familiale; Identificarea domeniilor de competenă a copilului; Crearea unor oportunitai de succes pentru copil pentru ca acesta să îi descopere calităile; Oferirea de ajutor altor copii; Dezvoltarea abilităilor de ordin emoional, de comunicare, rezolvare de probleme etc.; Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate

19 Bibliografie http://www.edituratrei.ro/carte/lawrence-e-shapiro-limbajul- secret-al-copiilor-cum-sa-ti-intelegi-mai-bine-copilul/2326/ http://www.edituratrei.ro/carte/lawrence-e-shapiro-limbajul- secret-al-copiilor-cum-sa-ti-intelegi-mai-bine-copilul/2326/ http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1379-limbajul- nonverbal-al-copiilor-educatie.html http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1379-limbajul- nonverbal-al-copiilor-educatie.html http://www.copilul.ro/printare_articol_Importanta_limbajului_non _verbal_in_comunicarea_cu_copilul_mic_2806_.html http://www.copilul.ro/printare_articol_Importanta_limbajului_non _verbal_in_comunicarea_cu_copilul_mic_2806_.html http://smartandhappychild.ro/cat-de-bine-este-sa-fii-atent-la- comunicarea-nonverbala-copilului-tau/ http://smartandhappychild.ro/cat-de-bine-este-sa-fii-atent-la- comunicarea-nonverbala-copilului-tau/ http://www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/etapele- dezvoltarii-limbajului-verbal-si-nonverbal-la-copii-articol- 22507.html http://www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/etapele- dezvoltarii-limbajului-verbal-si-nonverbal-la-copii-articol- 22507.html http://www.slideshare.net/liviadob/material-ana-todor-mihaela- stan http://www.slideshare.net/liviadob/material-ana-todor-mihaela- stan http://familist.ro/comunicarea-nonverbala-copii-parinti

20 Vă mulumim pentru participare! Vă mulumim pentru participare!